Interviu cu Anda Docea

Interviu cu Anda Docea

 

 

Pe Anda am intalnit-o prima oara intr-un club in mijlocul Bucurestiului, prin intermediul unor prieteni comuni. Ulterior ne-am vazut si la o cafea pentru a discuta mai in amanunt, iar apoi si cu alte ocazii, cum ar fi lansarea ei de carte, „Camere de hotel”, unde am fost invitata de catre ea.

Anda, este o femeie hotarata care are un scop precis in viata, nelasand nimic la voia intamplarii. Analizeaza totul in cel mai mic detaliu si pune o multime de intrebari, de parca ar vrea sa se asigure ca, atunci cand va asterne totul pe hartie, nu a uitat niciun amanunt important si a descris cu precizie omul, intregul ambient, senzatiile simtite si chiar parfumul momentului.  Dar astazi, e randul meu de a ii pune intrebari… 🙂

 

Care este numele tau complet?

Andreea Docea, eu mi-am zis Anda cand eram foarte mica, mi s-a parut mai potrivit. Si asa a ramas si pentru cei din jur.

 

Unde te-ai nascut ?

Sunt din Aiud, judetul Alba. Un oras intre dealuri, linistit si cochet, care, pe masura ce inaintez in varsta, imi lipseste din ce in ce mai mult.

 

Ce studii ai urmat ?

Initial, am urmat vreme de 2 ani Facultatea de Informatica din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. Mi-am dat seama repede ca nu este ceea ce imi doream si ca nu voi profesa in acel domeniu niciodata. Am dat curs unei chemari mai vechi si am intrat la Jurnalism, tot la Babes-Bolyai, facultate pe care am si absolvit-o in 2003.

 

Ce profesie ai ?

Sunt jurnalist. Asta scrie pe diploma de licenta si, deloc intamplator, chiar asta fac.

 

Ce presupune aceasta ?

Depinde in ce domeniu lucrezi. Eu sunt angajata in TVR de 14 ani, asa ca pot vorbi mai mult despre jurnalismul de televiziune. Am facut de toate, de la reportaje zilnice pana la calatorii prin tara, de la interviuri cu oameni interesanti, care pun la cale lucruri grozave, pana la unele pe teme de politica externa, de la scris texte pana la prezentare de emisiune in direct.

 

Crezi ca este aceasta vocatia ta?

Nu ma vad facand altceva, deci probabil ca da. Imi place in special sa scriu , atunci cred ca dau ce am eu mai bun.

 

Care este drumul pe care l-ai parcurs pentru a ajunge aici din punct de vedere profesional ?

Pot spune ca am avut oarecum noroc, imediat dupa terminarea facultatii am venit in TVR. Nu mai lucrasem nicaieri si nici nu mai fusesem in Bucuresti vreodata, asa ca tot ce presupune meseria asta am invatat la fata locului. M-am angajat cand a fost nevoie de reporteri, dupa o perioada de voluntariat si dupa mai multe contracte determinate. Povestea cu scrisul a venit putin mai tarziu, desi scriu de cand ma stiu si mi-am creat primul blog cu mult inainte ca acestea sa devina o moda. In 2009, am inceput o colaborare cu revista Tango, pentru care am scris texte vreme de aproape 5 ani. Din 2013, scriu, din cand in cand, despre stari, oameni si locuri pentru «Dilema Veche».

 

Te-a ajutat cineva sa te realizezi profesional?

Cum spuneam, am venit in Bucuresti necunoscand pe nimeni, cu o valiza si cu mama, cu trenul. Asa ca tot ce am facut, mi-e greu sa apreciez daca insemna mult sau putin, a fost prin forte proprii. Poate, daca m-ar fi ajutat cineva, as fi ajuns mai departe, uneori ma gandesc ca mi-ar fi placut un astfel de destin. Nu neg ca am beneficiat mereu de suportul material si emotional al parintilor mei, iar asta imi confera o oarecare stabilitate si siguranta.

 

A existat un moment decisiv care te-a maturizat si te-a indreptat pe acest drum?

Cred ca da, hotararea de a schimba Informatica in Jurnalism am luat-o in ziua in care am implinit 20 de ani, desi mocnea in mine de ceva vreme. Vechea facultate nu imi placea deloc, practic nici nu imi amintesc ce am facut, concret, intre 18 si 20 de ani, se impunea o schimbare. M-am gandit sa le comunic decizia parintilor mei chiar de ziua mea. Imi imaginam ca nu vor primi prea bine vestea si voiam sa indulcesc un pic momentul.

 

Care sunt cele mai recente proiecte si realizari ale tale?

Am moderat, vreme de doua sezoane, «Ia atitudine !», un talk-show in direct pe TVR 1, de o ora, in care discutam despre ONG-uri, despre initiative caritabile si oameni care incearca sa schimbe mentalitati si obiceiuri in societatea noastra. In ceea ce priveste scrisul, recent a aparut, la editura Herg Benet, editia a doua din cartea mea, « Camere de hotel», un volum de proza scurta in a carui promovare am investit multa energie si timp.

 

Ce colaborari si proiecte planuiesti in 2017?

Imi doresc sa consolidez colaborarea cu «Dilema veche», idei si subiecte am destule, la capitolul timp am stat mai prost. Si, eventual, sa incep sa scriu o carte noua, nu am decis inca daca va fi tot proza scurta sau roman. Vom vedea, nu ma grabesc, va veni la momentul potrivit, asa cum se intampla cu toate, in viata.

 

Ce sfaturi le-ai da celor care vor sa-ti calce pe urme?

Daca vor sa devina jurnalisti, cred ca e important sa fie perseverenti si curiosi. Sa invete munca in echipa, uneori e greu sa le gandesti pe toate de unul singur. Sa stie ca in spatele unui minut de direct sau al unui text de o pagina pot sta multe griji, incurcaturi si nopti nedormite. Dar acestea din urma nu trebuie sa se vada niciodata.

 

Ai simtit vreodata cariera ta ca fiind un obstacol in viata personala?

Da, mai mereu. Nu neaparat ca pe un obstacol, a fost alegerea mea sa pun serviciul pe primul plan, asa am fost crescuta, asa m-am format. Nici nu cred ca imi place cuvantul «serviciu», nu merge in profesia asta. Cred ca am ratat intalniri sau momente care mi-ar fi putut schimba destinul pentru ca emisiunile la care lucram sau textele la care aveam deadline erau, in mintea mea, la momentul respectiv, mai insemnate. Nu-mi pare rau ca a fost asa, daca e ceva ce regret este ca, in aceste conditii, n-am facut, profesional vorbind, mai mult.

 

Care crezi ca este cheia succesului?

Cred ca poti spune ca ai succes daca, zece vieti de ai mai trai de acum incolo, ai alege la fel.

 

Care a fost cel mai mare vis al tau?

Mi-am dorit foarte tare, copilareste, daca vrei, sa apar la televizor, sa scriu in reviste si sa scot o carte. Imi asum visele astea. Ma bucur ca mi-au iesit, probabil ca ar trebui sa ma consider un om implinit.

 

Cum ti-a schimbat cariera viata?

Cred ca m-a facut mai putin timida, mai rapida in a lua decizii, mai dispusa sa-mi asum riscuri. M-a invatat ca poti sa-ti imblanzesti emotiile, sa le faci sa actioneze in folosul tau, sa nu se vada. Datorita profesiei, am ajuns sa cunosc oameni pe care altfel nu as fi avut privilegiul sa-i intalnesc si sa aflu lucruri multe din domenii diferite. In plus, si cel mai important, nu m-a lasat sa ma plictisesc aproape niciodata.

 

Care sunt cele mai importante lucruri din viata ta?

Cei mai importanti sunt parintii mei si faptul ca ii stiu acolo, gata oricand sa ma asculte si sa ma ajute, atat cat pot. Sanatatea noastra, a tuturor. Scrisul. Momentele de liniste adevarata.

 

Cum arata o zi obisnuita din viata ta?

Ma pot trezi, din fericire, mai tarziu, pentru ca emisiunea la care lucrez in prezent se difuzeaza seara. Reversul medaliei este ca trebuie sa fiu extrem de activa la orele la care multi au incheiat serviciul sau dorm deja. Ajung acasa aproape de miezul noptii, cand de regula urmaresc un film, citesc sau scriu, vorbesc cu insomniacii, depinde cat de obosita sunt. In week-end, imi place sa fac excursii de o zi sau doua, sa ma plimb prin oras, sa ma vad cu prietenii, lucruri obisnuite pe care le apreciezi doar cand nu le mai ai. Am o viata fara prea multe obligatii si incerc sa ma bucur de asta.

 

Daca ai avea doar trei cuvinte la dispozitie, cum te-ai descrie?

Perfectionista, pasionala, tematoare.

 

Daca ai avea doar trei cuvinte la dispozitie, cum ti-ai descrie viata de pana acum?

Imaginatie, cautare, dependenta.

 

 

Un interviu scris de Luiza Malahin, in exclusivitate pentru Lady.ro

Please follow and like us: