Femeia Albaneza – Istorie si Traditii.

Femeia Albaneza – istorie si traditii

Pana nu demult, in urma cu zeci de ani, lucrurile stateau altfel decat astazi, in privinta drepturilor si al rolului pe care il ocupa femeia in Albania.

In 1939, o jurnalista franceza, care a facut o calatorie de studii in Albania, a povestit in amanunt despre obiceiurile interesante, culese din viata unui popor, prea putin cunoscut la acea data.

Povestea noastra, este o reproducere a acelei calatorii.

Logodnica Albaneza

700_rev_pic2

Am inceput sa cutreier muntii Albaniei intr-o dimineata plina de soare, scaldata intr-o lumina necunoscuta Europei. Inaintam in etape scurte, cu un „Colt” inutil la brau cand, la un moment dat, ne iesira in fata trei calareti: doi barbati in costumul greu si sclipitor al munteanului si intre ei, pe un calut alb o fiinta mica si stearsa, acoperita pana la genunchi de un val negru, ca intr-un sac. Cei doi barbati aveau cate o pusca la umar si nu schimbau o vorba.

– E o mireasa, imi spuse calauza. O duc la mire. Tinerii nu se cunosc inca. Nu si-au vazut nici macar fotografiile, iar maine vor fi uniti pe viata si pe moarte.
Asa m-am casatorit si eu si sunt de atunci vreo cativa ani, adauga el oftand. Mi-au adus mireasa de mana. Eu asteptam. Ea isi scoase valul. Nu era nici tocmai tanara, nici tocmai frumoasa, dar nu aveam ce face caci asta era ceea ce mi se alesese. Am luat-o si eu de mana si dus-o sus pana la patul meu. Dar zilele pe care le-am trait laolalta au fost destul de fericite, slava Domnului!

El dadu pinteni calului, cu un gest fatalist. Ma gandii la afectiunea muta pe care femeia albaneza o are pentru sotul ei si fara sa vreau, evocai o scena din ajun.  Petrecusem noaptea intr-un satuc de munte, sub cort. La un moment dat, cand somnul imi ingreunase pleoapele si nu mai aveam mult pana sa adorm, sunetul indepartat al unei tamburine ma facu sa ciulesc urechile. M-am ridicat si am iesit din cort, apoi m-am indreptat spre locul de unde venea aceasta muzica. Era casa cea mai saracacioasa din sat. In maretia plina de calm a serii, barbatul care lovea cu degetele in tamburina, sta turceste pe pamant, iar ianinte-i femeia sa dansa. Dansa pentru el, fara niciun alt spectator. Amandoi erau extrem de zdrentarosi. Femeia, cam in varsta, tremura de oboseala si sudoarea ii inundase fata; cu toatea acestea, ea continua sa danseze si sa surada. Cand ma vazura, ambii se ridicara si ma poftira sa ma asez pe un soi de lada. Asa faceau cu toti strainii.
Cu prima ocazie am intrebat-o pe femeie de ce se incapatana sa danseze, cand era atat de obosita.
– O! imi raspunse ea, fara ca surasul sa-i dispara de pe buze, „lui ii place foarte mult sa ma vada dansand”; vezi tu, noi suntem foarte saraci, n-avem nimic pe lumea aceasta si am ajuns la capatul vietii. Dar cand vine seara si incep sa dansez, totul se schimba pentru el si uita toate amaraciunile, i se pare ca suntem tineri si bogati. Femeia trebuie sa daruiasca placeri barbatului ei, pana la moarte. Iar acum asta e tot ce mai pot face pentru el…

Nunta

Femeia Albaneza - Istorie si Traditii.

Mireasa, pe care potrivit legii, cei doi paranimfi o conduceau la mirele sau, mai avea de facut inca treizeci de kilometri de drum de munte.

Curioasa sa vad celebrarea unei nunti albaneze, pornii si eu pe urmele ciudatului cortegiu.
In Albania nu exista casatorii din dragoste! Sub regimul unei supuneri absolute, fata, dupa ce a fost servitoare in casa tatalui sau este vanduta de catre acesta unui barbat pe care il alege el. Pretul obtinut este zestrea fetei si o parte din ea serveste la cumpararea trusoului.
Uneori viitorul copiilor este aranjat inca din leagan. Cand capul familiei doreste o alianta, el cere pentru baietelul sau mana unei fetite de cateva zile, in al carei leagan varsa arvuna si care-i va fi adusa la cincisprezece ani mai tarziu. Aceste angajamente sunt indisolubile. Partile contractante nu le mai discuta niciodata. Nimic nu poate dezlega, unilateral, o asemenea promisiune. Asta ar fi un afront pe care numai moartea l-ar putea razbuna. Daca logodnica este data unui alt barbat, aceasta insulta atrage dupa sine un lant nesfarsit de tragedii intre cele doua familii; intre tatal fetei si fostul ei logodnic, intre acesta si sotul actual. Iar daca femeia se simte nenorocita si fuge de la barbatul ei, ea determina varsari de sange intre familia sotului si aceea a tatalui sau. Aceasta compatibilitate ucigasa se realizeaza in chip impecabil.

Catre inceputul dupa amiezii, sosiram insfarsit la casa mirelui…
El o astepta, in fundul unei incaperi mari, unde statea inconjurat de rude. Paranimfii ajutara tinerei fete sa descalece. Ea intra si cand ajunse in mijlocul camerei se opri si scoase valul. Era foarte frumoasa. Fata pleca ochii. Mirele nu scoase un cuvant si nici macar nu o privi. Ma asteptam sa il vad ridicandu-se de pe scaun sau ca ea sa faca un gest de apropiere, dar niciunul dintre ei nu se misca.

– E una dintre cele mai de seama familii. Au foarte multi prieteni ai sa vezi.

Si intr-adevar, prietenii, foarte numerosi, nu intarziara sa apara. Ei traversara sala, se oprira inaintea miresei si o privira in tacere, apoi facura plecaciuni mirelui si iesira. Toti remarcasera cu satisfactie ca mireasa avea parul negru. In Albania, blondele cu ochii albastrii se fac prostituate. Cand o fata are nenorocul de a se naste cu parul blond, parintii se grabesc sa i-l vopseasca.

Alti prieteni se ivira si acelasi lucru se intampla. Apoi altii si altii… Dupa o ora, pierzandu-mi rabdarea, plecai.

A doua zi, cand am revenit la casa mirelui crezand ca voi vedea ceremonia nuntii, am inlemnit in prag de uimire: tanara fata era in acelasi loc, dreapta, imobila, distrusa de oboseala. Din cand in cand, o femeie se apropia de ea si ii stergea tamplele acoperite de sudoare. Noi prieteni si rude indepartate continuau inca sa defileze intr-o nesfarsita si chinuitoare procesiune.

Expozitia aceasta dura doua zile. Barbatul continua sa se prefaca ca isi ignora femeia. Calauza mi-a explicat ca si asta este tot o datina. El nu trebuie sa lase sa se creada ca ar fi capabil sa se inmoaie, sa iubeasca. Cu cat va intarzia mai mult apropierea cu atat va fi mai bine judecat. Abia dupa trei zile va putea sa o salute si sa ii vorbeasca, dar numai in secret si orice alta expansivitate ii e inca interzisa. Timp de un an, de aici incolo, el nu ii va spune pe nume, nu va cuteza sa o priveasca in public si nu o va mangaia, sarutul fiind de altfel necunoscut in Albania.

Acestei pudori feroce a munteanului ii corespunde exrema modestie a femeii care-si serveste stapanul cu grija, dar fara cea mai mica familiaritate, mentinandu-se totdeauna in fara cercului familial.
– Dar cand va ajunge sa aiba si ea un loc alaturi de barbatul ei?
– Peste un an sau la primul fiu pe care il va naste…

Fecioarele muntelui

– Si daca refuza barbatul care-i e impus?

– Asta e cu neputinta, dar in schimb poate refuza sa se casatoreasca.

Legea muntilor lasa aceasta iesire recalcitrantelor. Aceea care cuteza sa se ridice impotriva capului familiei convoaca adunarea batranilor. Se incearca a o face sa revina asupra hotararii sale, intarziandu-se pe cat posibil aceasta adunare. Dar daca ea insista sfatul are loc. Atunci inaintea batranilor, tanara fata jura sa ramana celibatara. Vestala moderna, ea are de aici inainte dreptul de a umbla imbracata barbateste, de a purta arme, de a veni la sfaturi si obligatia de a asigura existenta surorilor sale, in caz de nevoie. Ea devine capul familiei atunci cand barbatii au pierit.

– Numai ca vezi tu, ele pierd toate drepturile celorlalte femei. Spre exemplu in batalii nu se mai bucura de „imunitate”. Pe vremea cand ne luptam cu Turcii, sau cand triburile noastre se luptau intre ele, femeile ieseau pe campul de lupta sa dea ingrijiri ranitilor si sa adune gloantele. O faceau netulburate, fara a avea sa se teama de nimic, pentru ca vazandu-le combatantii incetau a mai trage. Femeia mai este deasemeni si un „palladium” pentru barbatul amenintat cu o razbunare sangeroasa. Pana si regele Zogu obisnuia sa iasa insotit peste tot de regina, pentru a nu avea sa se teama de pustile inamicilor sai.

Calauza imi arata una dintre aceste fecioare. O gasii nu departe de casa sa, pe punctul de a dobora un copac. Ea era multumita si mandra de situatia sa. Am intrebat calauza daca nu cumva in lipsa sotului aceasta celibatara…

– Vai de mine, este cu neputinta daca a refuzat un sot!

– Dar daca intr-o buna zi se indragosteste de cineva?

– Atunci celibatara este pedepsita.

– Cum?

– Cum ai vrea sa fie? Cu moartea!

Albanezele catolice par mai libere, cele musulmane, mai nepasatoare. Muntencele poarta in spinare apa, lemnele, leaganul copilului si orice alta povara, atunci cand nu au cal. Ele ajuta la munca pamantului, torc si tes lana facand niste stofe aspre, fac o paine din faina de porumb si dorm pe jos, in vreme ce sotul lor se odihneste in pat. Isi servesc barbatii si nu mananca niciodata cu ei in public. Dar niciuna dintre ele nu e servitoare propriu zis.

Albaneza poarta pe ea, ca toate femeile Orientului apropiat de altfel, semnele exterioare ale bogatiei sale. E foarte cocheta si pune multa grija in gateala.

Crima pasionala

images

Cunosti legea Dukadjinului?

„Nimeni nu are dreptul sa-si ucida sotia decat daca o prinde in flagrant delict de adulter”

„Nimeni nu are dreptul sa-si faca dreptate pe baza de simple banuieli…”

Asa a hotarat Sfatul Batranilor, in judecata catuia cad aceste cazuri.

Un barbat din trib, credea ca sotia sa lasa de dorit in ceea ce privea virtutea. El o spiona o vreme, apoi, intr-o buna zi, ii spuse ca pleaca sa cumpere o provizie de sare dintr-un sat indepartat. Cand incepu sa se innopteze, el facu cale intoarsa, descaleca nu departe de casa sa, se furisa pe din dos si se ascunse cu pusca sub brat in spatiul dintre plafonul camerei destinata musafirilor si barnele etajului.

– Ramase acolo pana ce sotia sa intra cu amantul in iatac. Atunci printr-o gaura, pe care o facuse in lemn, ochi si trase…

Sfatul Batranilor se reuni urgent. Omul se prezenta si povesti ce facuse. Unul dintre batrani intreba:

– Esti sigur ca era amantul ei?

– Da.

– Poti face dovada?

– Da.

Atunci toti se ridicara si inclinandu-se inainte, rostira:

–  Bine ai facut!

– I-a ucis pe amandoi cu un singur foc, zise calauza. I-a unit in moarte asa cum se uneau in viata. Nu ai dreptul sa ucizi decat cu un singur glonte, caci asta este dovada!

Exclusiv pentru Lady.ro
 de Luiza Malahin

Please follow and like us: