Femei antreprenor, femei de langa noi. Gabriela Hobeanu

 

Femei antreprenor, femei de langa noi.

Gabriela Hobeanu


Proprietar Clay Play Ceramica

 

 

Acesta este primul dintr-un sir de interviuri, in randul unor femei ce se straduiesc sa razbata singure, profesional vorbind, manate de un vis, si care si-au gasit vocatia in ceea ce fac. Femei antreprenor ce sunt mai putin cunoscute publicului, dar care reprezinta un exemplu si un imbold pentru toate femeile care doresc sa incerce viata de antreprenor.

Pe Gabriela Hobeanu am gasit-o in atelierul ei de olarit, printre oalele de lut proaspat arse, pregatindu-se pentru procesul de smaltuire. M-a invitat sa particip la acest procedeu de pictura pe oale si am invatat sa confectionez prima mea oala din lut. Apoi mi-a raspuns la toate intrebarile in stilul ei caracteristic, cald, zambitor si curajos.

  • Care este numele tau complet?

Hobeanu Gabriela (Gabi, Gabitza, Ella, Ellutza ) (Zambeste)

  • Unde te-ai nascut ?

In Bucuresti, la fix noua luni dupa cutremurul din ’77. (Rade)

  • Ce studii ai urmat ?

O scoala generala de cartier, pe vremea aceea nu erau scoli « bune » si scoli « rele », liceul la Misu. Am plecat de acasa nestiind exact unde sa ma inscriu, aveam cateva optiuni in minte dar eram inca nehotarata. Si cum piciorusele m-au suit in tramvaiul 34, singura optiune de pe lista in directia respectiva era Misu. Asa ca, Misu a fost. Pana in ’96. Am fost prima generatie la care s-a scos treapta a doua si s-a introdus BAC-ul la 5 materii. Sau 4? Nu mai stiu exact, dar clar mai multe decat in anii precedenti. A urmat apoi examenul picat la Medicina, intrarea cu bursa in acelasi an la Poli, Chimie. Dupa 3 ani de chimie m-am sucit, de fapt m-am hotarat ca, daca tot e viata mea, ar fi bine sa fac ce vreau cu ea. Si asa m-am inscris la Facultatea de Psihologie. A urmat un Master… si scoala continua! Imi place sa fiu elev (Zambeste)

  • Ce profesie ai ?

Psiholog – se pare.

  • Ce a insemnat pentru tine profesia pe care ti-ai ales-o ?

Ceea ce mi-am dorit sa fac dintotdeauna. Sa stiu cine sunt, sa lucrez cu oamenii, sa ii ascult, sa ii citesc, sa ii ajut, sa contribui macar un strop la o lume mai buna.

  • Ce presupune aceasta ?

Hmm… O cautare interioara continua, incredere in potentialul uman, deschidere, invatare, intelegere, sapaturi adanci in cele mai intunecate colturi din mine, respect pentru Om si pentru viata, iubire, Dumnezeu…

  • Este aceasta profesia care crezi ca ti se potriveste cel mai bine ?

Este ceea ce intuitia imi spune DA prin toti porii, este ceea ce imi face sufletul sa vibreze.  Deci da, cred ca este pentru mine si parte din mine.

  • Care este drumul pe care l-ai parcurs pentru a ajunge aici din punct de vedere profesional ?

Sa fac un grafic? (Rade)

Uitandu-ma inapoi inteleg rostul fiecarei autostrazi, fiecarei strazi, fiecarei carari pe care m-a dus viata. Toate au tintit aceeasi directie, desi eu nici nu am constientizat la momentul respectiv. Fiecare « intamplare » a fost ca sa ma aduca mai aproape de ceea ce ma facea sa vibrez, desi uneori imi si iesise din minte ca, candva, undeva, as putea fi acolo unde sunt astazi. Sa nu iti inchipui ca sunt in vreun varf de piramada! Nici gand! Dar sunt pe drumul meu, cu urcusuri si coborasuri, sunt acolo unde este si sufletul meu. Sunt in varful unei mici piramide din interiorul unei mari piramide numai a mea. Sunt in acel moment, acel loc, cand mintea vibreaza la unison cu sufletul. Si este minunat!

  • Cum ai ajuns ceea ce esti acum? Te-a ajutat cineva?

M-a ajutat fiecare om care a trecut prin viata mea, fiecare hop pe care l-am trecut, fiecare chestie « naspa » pe care la momentul respectiv nu o intelegeam. M-a ajutat curajul de a merge mai departe, curajul de a o lua de la capat, increderea in ceva mai presus decat mine, decat tine, decat noi toti.

  • Unde te vezi pe plan profesional peste cativa ani?

Peste cativa ani …de fapt, mai devreme de atat… (Zambeste)  voi face Creative Coaching cu adolescentii si copiii in mod special. Cred cu tarie ca in societatea de astazi, cu ajutorul cunosterii si a resurselor pe care le avem, pot sa  fiu prezenta in calatoria pe care o fac oamenii « mici » catre interiorul lor, catre dezvoltarea lor emotionala si spirituala, catre o depasire a traumelor si o gestionare eficienta a emotiilor, catre o viata in care sa isi foloseasca la maxim resursele, o viata constienta si plina de armonie.

  • Dar pe plan personal?

Pe plan personal ma vad mai linistita, mai aproape de natura, intr-o relatie de iubire deschisa si autentica, o relatie in care sa evoluam impreuna. Ma vad intr-o gradina scaldata de razele soarelui, mai aproape de cine sunt eu cu adevarat, bucurandu-ma, ca si azi, de fiecare zi si fiecare clipa.

  • Ce temeri ai?

Am invatat sa nu mai am asteptari. Si nici temeri. Teama vine din viitor, sau din trecut. Aici si acum exist doar eu, astazi. Maine este o noua zi, un nou inceput… Fiecare zi este un nou inceput. Fiecare secunda imi aduce exact ceea ce am nevoie ca sa evoluez.

  • Ai avut un moment decisiv care te-a maturizat si te-a indreptat pe acest drum?

Imi este greu sa identific un moment anume. Daca stau sa ma gandesc putin, cred ca momentul in care am constientizat ca vreau altceva si am renuntat la tot, este momentul care mi-a schimbat viata. Momentul in care am inceput sa ma caut pe mine. Cine sunt eu si ce vreau eu, ce ma face pe mine fericita, lasand la o parte norme, frici, proiectii. Momentul in care am avut incredere in intuitia mea si in Univers ca imi va calauzi pasii. Divortul, demisia de la job cand tocmai ce venise criza, mutat copil, catel, purcel…Toate intr-o singura luna!

  • Daca ai avea doar trei cuvinte la dispozitie, cum te-ai descrie?

Eu, doar eu. (Zambeste)

  • Care sunt cele mai recente proiecte si realizari ale tale?

Sunt doua realizari de suflet, pe care mi le-am dorit nespus, la care am visat cu ochii deschisi si care, fara sa ma gandesc vreodata ca ar fi posibil si cum ar fi posibil, au devenit realitate. Si ma refer la atelierul de ceramica Clay Play, care vara asta implineste doi ani. Doi ani in care am realizat multe, am invatat multe, m-am bucurat de fiecare zambet de copil care a trecut pragul atelierului, de fiecare cuptor plin de vase colorate, de fiecare persoana care a plecat cu mintea goala si sufletul plin de bucurie.

Si, acum fix o luna, s-a « intamplat » o alta « intamplare » (Rade)Am inceput, alaturi de oameni minunati, Scoala de Coaching. Ti-am spus ca imi place la scoala ! (Zambeste) Nu m-am mai gandit constient demult la visul meu de a fi terapeut, si totusi… a venit el la mine. Si am inteles, din nou, ca ceea ce iti doresti cu adevarat, acele dorinte launtrice puternice pentru care ai o motivatie mai presus de tine, au calea lor de a se implini. Si nu atunci cand vrei tu, ci atunci cand le-a venit vremea, cand poate, esti si tu pregatit sa le imbratisezi.

  • Vorbeste-mi putin despre proiectul tau cu atelierul de olarit. Cum ai pornit aceasta afacere?

Cu gandul de a avea propriul atelier cochetam de vreo 2 ani. Visam, pe bune, caci mintea mea nu intrevedea nici o varianta plauzibila de a face rost de bani. „Intamplator”, intre ghilimele, ca stii tu cum e cu intamplatorul asta, am avut ocazia sa particip la un curs de calificare de Modelator Ceramica. Dupa curs, care a durat 6 luni si mi-a umplut sufletul de bucurie (a fost si gratis), organizatorii cursului mi-au spus de posibilitatea participarii la un alt curs, de antreprenoriat, care urma sa dureze 2 saptamani. Zic, ok, hai si la asta. Si asa a inceput totul. Cursul se finaliza cu depunerea unui proiect finantat din fonduri europene. Axa nu stiu care, regiunea nu stiu care… Nu ma pricepeam nici atunci si nu ma pricep nici acum. Insa l-am scris. Singura. Aveam totul in minte, pana la cele mai mici detalii. A trebuit doar sa il scriu. Il si vedeam. Atelierul meu!! Unde sa ma joc cu lut! Sa creez! Sa ma bucur si sa lucrez cu copiii! Gata cu papornita din poarta in poarta! (Rade)

  • Care au fost pasii in realizarea atelierului de ceramica?

Multa lume m-a intrebat cum am facut, daca e greu, cum e cu actele, cu controalele… Da, este solicitant. E hartogaraie multa. Mie una nu imi plac hartiile, dar as lua-o bucuroasa de la capat.
Daca stii exact ce vrei, e frumos. Te bucura fiecare hartie care te aduce mai aproape de visul tau.
Sa revin. L-am depus, am zis „Doamne Ajuta!”.  Mai departe nu mai depindea de mine. Stiam, undeva, adanc, ca se va aproba. Si nu s-a aprobat. A fost al doilea proiect sub linie, al 42-lea. Au fost 40 care au primit finantare. O sa zici ca sunt nebuna. Dar stiam ca trebuie sa se intample ceva, ca ceva nu e la locul lui… Sa fi simtit eu gresit?! Nope. Si am asteptat… 2 saptamani a durat asteptarea. Cineva m-a sunat si mi-a spus ca 2 persoane din cele castigatoare au renuntat! ” Mai vreti sa luati finantare?” Daca mai vreau?! Oh, da!!! VREAU! Si asta a fost. Am primit 25.000 euro pe care i-am dramuit mai rau decat imi dramuiesc finantele zi de zi.  Ca sa imi ajunga. Pt mese, pt cuptor, pentru rotile de olarit, pentru materia prima. Si au fost la fix! In iulie a fost aprobat proiectul si in noiembrie i-am dat drumul. Asta se intampla in 2015. Iata ca au trecut 2 ani aproape. Si sunt la fel de entuziasmata de parca a fost ieri!
Multi ma intreaba:” – Mai tii deschis atelierul?” Da, evident!!! Este ceea ce am visat, ceea ce imi aduce implinire, ceea ce imi umple sufletul de bucurie!
Deci, draga mea, atelierul este deschis, oameni de toate varstele ii trec pragul si se bucura de creatie, de joaca cu lutul, de o ora de pictura, de clipe de relaxare sau de un produs creat de mine, pe care il cumpara si care le aduce bucurie. Am invatat multe in acesti 2 ani, au venit si au plecat colaboratori… Cine trebuie sa ramana ramane. Ceea ce este important este ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat Universul are caile lui de a face sa se intample… Chiar daca poate noua ni se pare imposibil.

  • Ce colaborari si proiecte planuiesti in 2017 ?

In primul rand, spre sfarsitul verii vreau sa incep cursurile de Creativ Coaching pentru copii si adolescenti. Copiii si adolescentii din zilele noastre, dupa cum spuneam si mai devreme, au o inteligenta emotionala mult mai dezvoltata, sunt mult mai intuitivi. Un copil al zilelor noastre vede ca ii raspunzi din starea de copil, fara sa studieze Analiza Tranzactionala. Observa judecata, observa lipsa de ascultare, ascultarea adevarata, spune si cere ceea ce isi doreste, este capabil sa priveasca jumatate de ora un tablou si sa nu se plictiseasca. (Zambeste) Avem multe de invatat de la ei, si doar insotindu-i in mod autentic in descoperirile lor despre ei si despre viata, poate face diferenta in societatea de maine. Este un proiect ambitios, un proiect care, cu siguranta, isi va gasi oamenii care sunt potriviti pentru a il duce la indeplinire.

De asemenea am inceput deja sa scriu un proiect care vizeaza dezvoltarea creativitatii in scoli. Proiect care, sper eu, va ridica gradul de constienta referitor la importanta procesului creativ in educatie. Acea pensula cu care un copil mazgaleste o bucata de hartie, acea bucata de lut pe care o framanta intre degete, acel creion cu care deseneaza ceva, ceea ce pentru el este o mare realizare, dar pentru un adult poate sa nu insemne nimic, este unul din factorii care fac diferenta intre un viitor adult responsabil, inovator, centrat pe gasirea de solutii, empatic, cooperant, fara frica de a gresi si un adult ce nu poate iesi « out of the box »

  • Ce sfaturi le-ai da celor care vor sa-ti calce pe urme?

Sa imi calce pe urme?! Nu stiu daca vreau neaparat sa imi calce cineva pe urme. Si am invatat sa nu mai dau sfaturi. Este mult mai eficient ca fiecare sa isi gaseasca solutiile cele mai potrivite pentru el, intr-un anumit moment al vietii lui. Sfaturile ar veni de pe harta mea, care ma reprezinta doar pe mine. Daca ar fi sa strig ceva in gura mare ar fi «  Fiecare Om are un potential infinit. Asa si Tu ! Invata din trecut, viseaza in viitor si traieste azi. Tu, unic si autentic. Asa cum esti, esti OK ! »

  • Este cariera ta un obstacol in viata personala?

Cred ca viata are momente in care este necesar sa te concentrezi cateodata mai mult pe viata personala si altadata pe cariera, sau, in fine, pe viata profesionala. Eu personal cred ca noi, oamenii, suntem in cautarea unui echilibru intre cele doua. Au fost perioade in viata mea cand simteam ca nu petrec indeajuns de mult timp cu familia si probabil vor mai fi. Important este sa iti gasesti echilibrul interior, sa nu te invinovatesti, si in timp ce faci un lucru, sa fii prezent acolo. Jumatate de ora de prezenta adevarata cu copilul meu inseamna mai mult decat o zi intreaga petrecuta impreuna, cu mine uitandu-ma la televizor si el jucandu-se pe calculator.

  • Care crezi ca este cheia succesului?

Aici depinde iarasi ce inseamna succesul. Succesul este diferit pentru fiecare dintre noi. Daca ma intrebi pe mine, pentru mine succesul inseamna sa fac ceea ce imi place, sa ma bucur de fiecare zi de « munca », sa ma uit in ochii Anei si sa o vad multumita de ceea ce este. Sa fiu mai presus de toate Om, sa fiu azi o varianta un pic mai imbunatatita a mea fata de ieri. Sa fiu impacata cu mine insami si cu viata mea.

  • Care a fost cel mai mare vis al tau?

Cel mai mare vis….Habar n-am. Mare in sensul de, atat de mare ca mi se parea de nerealizat ? Mare in sensul de investit cu multa emotie ?! Am avut si am multe vise. Si sunt norocoasa se pare, ca mi se cam implinesc. Uite, imi vine acum ceva in minte. Cel mai mare vis al meu nu a fost, ci este. Sa fac « work and travel », sa calatoresc in toata lumea, sa cunosc oameni, culturi, vise…

  • Cum ti-a schimbat cariera viata?

Nu mi-a schimbat-o, ci mi-a implinit-o.

  • Care sunt cele mai importante lucruri din viata ta?

Sanatatea, familia si oamenii frumosi din jurul meu, libertatea de a fi, bucuria unui rasarit sau unui apus de soare, bucuriile marunte din fiecare zi, zambetul, al meu si al altora, linistea…

  • Cum arata o zi obisnuita din viata ta?

Ma trezesc la 6- 6.30, de fapt sunt trezita cu forta de alarme, telefoane, etc. care suna incontinuu, doar doar m-oi trezi (Rade) Apoi 10 minute de incolaciri si imbratisari cu Ana, fetita mea. Hurry up sa plecam la scoala. Ea se duce la scoala, eu la atelier. Ma dezmortesc putin, imi beau cafeaua, singura de obicei, in timp ce ma uit pe internet dupa locuri frumoase in lume. Ma murdaresc cu lut, fac marketing, pun tara la cale – eu si cu mine – sau fac deplasari la gradinite sau scoli sa sustin ateliere. Invat, citesc, ascult muzica.

Sedintele de coaching sunt un must, agenda si ea ! Asta pana pe la ora 15.00 cand vine Ana de la scoala. Povestim, facem lectii, cateodata iesim si ne plimbam cu bicicleta, rolele sau penny board-ul. La atelier stau in functie de cata treaba am, cateodata ma apuca si ora 22:00.

Mergem acasa, mai petrecem ceva timp impreuna, citim, apoi ea la nani si eu mai citesc. Ma mai uit la niste locuri frumoase de prin lume apoi ma culc. Cam tarziu…lucrez la asta. (Zambeste)

  • Ce planuri ai pentru viitor ?

Ti-am povestit despre proiectele mele de viitor. In plus, vreau sa ma mut, cu locuinta si atelierul, sa ma dezvolt din ce in ce mai mult pe partea de coaching si neaparat sa fac ceva cu harta lumii pe care o am agatata de perete. Am inceput sa pun semne pe unde am fost si intentionez sa o umplu !

 

Pe Gabriela Hobeanu o mai gasiti si aici.

Un articol scris de Luiza Malahin in exclusivitate pentru Lady.ro

 

Please follow and like us: