Calatorie in Nepal – Ziua zece.

sebastian

De Sebastien Froux

 

 

Dupa o noapte binemeritata, ma astepteam sa fiu in forma…cu totul astea, as mai dormi cateva ore. Din pacate, e momentul sa ne dam jos din pat, sa mancam ca azi ne mai asteapta ore de mers catre Ghorepani.

 

 

Cand imi pregatesc lucrurile imi dau seama ca inca nu s-au uscat hainele de ieri. E ok, pentru ca sus ne asigura Raju ca vom avea unde sa le uscam mai bine diseara. Ar fi cazul, ca nu am luat multe schimburi la mine! :o)

 

 

Azi, desi soarele se ascunde, nu ploua. De fapt, este o vreme perfecta de trekking. Nu este nici prea cald cat urcam, vom ramane cat de cat uscati si nu vor mai fi atatea lipitori pe drum.

 

GRESIIIT! Norii se joaca cu noi si mai tarziu reincepe sa ploua si bairamul lipitorilor reincepe!

 

http://youtu.be/lI7MOVCuXnw

 

Nu intelegem prea bine de unde se agata de noi, dar cred ca fac o formare ninja inainte de a iesi in misiune. Rafael va gasi una chiar pe fruntea lui si o va descoperi doar dupa ce-l va atentiona Anca…culmea, deja sugand sange linistita. Adica sa fie atat de discrete incat sa vina pe fetele noastre, ziua, treji, in mers, sa ne ciuruie fara ca noi sa ne dam de seama! WOW, sunt destul de talentate!

 

Gasim din ele in pantofi, in sosete…cum naiba reusesc asta este un mister. In rest, pe picioare, pe tricou, sub, asta e banal. De ce sunt ninja dincolo de unde le regasim? Pai, nu se simte nimic nici cand te taie, nici cand te sug! :o) N-au ochi, brate, picioare, aripi, sunt doar viermi cu dinti si iata ca se descurca de minune.

Cand le scoti curge generos si multa vreme sange din gaura lasata. Probabil ca au si tool-uri de tip anticoagulante ascunse in setul de arme speciale.

 

Incet-incet, devenim mai atenti si ne prindem mai repede, uneori inainte de a fi taiati si bauti.

 

 

Vegetatia e deasa si incredibil de variata. Intram in cea mai mare padure de rododendroni giganti din lume. Da, nu sunt ca cei din Europa aici. Au caldura si apa cat sa creasca 8 etaje aici. Scoarta lor este rosie si se invarte fibra ei in jurul trunchiului. Probabil ca creste copacul invartindu-se si asta ar fi motivul pentru care au forme atat de neregulate. Da, ei nu cresc drept, ci in directii total imprevizibile. Neavand crengi si frunze de la baza pana mult mai sus unde abia acolo ajunge soarele, de la distanta rododendronii par ca se intrepatrund. Creeaza o iluzie optica superba! Parca ar dansa unii cu ceilalti, tinandu-se de crengi si invartindu-se pe ei insisi.

 

 

Ne spune Raju ca la primavara, cand sunt infloriti, padurea devine de-a dreptul extraordinar de vizitata. Acesta este un motiv in plus pentru a reveni! :o)

 

Ne a explicat Raju dupa ce ne-am minunat atat de mult de flururi inconjuratoare, ca exista peste 800 de specii de fluturi in Nepal. WOW, impresionant!

Sunt de toate culorile si marimi. Danseaza impreuna si probabil ca e sezonul lor de imperechere. Trebuie sa cucereasca repede iubirea vietii lor ca zilele lor sunt numarate…chiar de cand le au crescut aripile. Majoritatea fluturilor traiesc in jur de 1-2 luni; depinde de specie. Unele iverneaza.

 

 

Acesti copaci sunt magnifici! Am eu o slabiciune pentru copaci, dar aici e ceva special.

 

Muntii continua sa faca pe misteriosii, ascunzandu-se dupa o plapuma de bruma si de nori; ce ghinion ca nu vedem munti dar ce frumos se vede un munte transpirand!

 

http://youtu.be/qJpueU43exo

 

 

http://youtu.be/lI7MOVCuXnw

 

Traseul va fi usor astazi…iti dai seama, imediat dupa 4000 de trepte, orice pare floare la ureche! :o)

 

Ghorepani este un sat frumos chiar daca numarul cabanelor pentru turisti sunt gramada. Norocul nostru este ca sezonul turistic inca nu a incpeput si zona isi pastreaza din autenticitate.

 

 

Dupa ce punem hainele noastre la uscat si mancam (ouch, mancarea e de 3-4 ori mai scumpa decat in capitala! aici sus), Raju ne va propune niste provocari; sa rezolvam enigme. Interesant ca ne pune mintea la contributie si suntem aproape toti castigati de aceste jocuri.

 

Apoi, Dan si ceilalti nepalezi care ne insotesc se apuca sa cante la voce si la toba locala. Evident, ma apropii si ma bucur ascultandu-i. Odata atins de atmosfera, ma alatur lor si cant si eu la voce…pai da, am invatat sa cant gutural, asa ca ma bucur sa exersez impreuna cu ei. In Nepal, nu obisnuiesc sa cante astfel; mai degraba in Tibet si in Mongolia. Nu conteaza, ca uneori se amuza si ei de sunetele mele, iar eu ma bucur sa ma incerc cu altii de fata. De obicei cant doar sub dus :o)

 

Ne distram bine! :o)

 

Dupa asta vom discuta de o eventuala modificare a traseului, pentru ca maine ar trebui sa mergem la Poon Hill sa vedem rasaritul si lantul muntos, dar vremea actuala nu ne prea lasa sanse pentru a doua zi.

 

In cazul in care nu va fi de partea noastra, decidem dupa multe discutii sa ne indreptam catre Gandruk. Acolo am avea o zi in plus sa avem sanse sa vedem muntii adevarati. Va reamintesc ca sub 4000m nepalezii le considera dealuri :o) Amuzant, nu?!

 

Se face tarziu, asa ca mergem la culcare. Noapte buna!

Please follow and like us: